Advertisements

1 Decembrie 1992 la Alba Iulia

Continuare de aici – 1992 a fost un an plin: s-a făcut primul recensământ al populaţiei și au avut loc primele alegeri locale de după Revoluţia din 1989. Alba Iulia a fost unul din cele 10 municipii reședință de județ în care Convenția Democrată (care avea ca simbol electoral cheia) a câștigat fotoliul de primar, prin Ioan Timiș, care purta cocarda tricoloră de Ziua Națională. În spatele său apărea un personaj – viceprimarul Mircea Hava, fost șef de sindicat la Refractara – ce nu avea de gând să mai plece de-atunci din primărie.

michael-jacksonÎn acel an au fost Manifestările dedicate Zilei Naţionale au avut loc atât la Alba Iulia (în parcul din fața Catedralei Încoronării), cât şi în Bucureşti – la Arcul de Triumf. Politicienii Puterii şi ai Opoziţiei s-au evitat cât au putut, puterea fiind prima care a depus coroane de flori şi-a rostit alocuţiuni, apoi a fost rândul opoziţiei. Cu ocazia sărbătorii naţionale, Arcului de Triumf i-a fost redată semnificaţia istorică prin montarea efigiilor regale. Huiduielile au fost din nou nelipsite. Tot în 1992 FSN-ul s-a scindat, Ion Iliescu înfiinţând Frontul Democrat al Salvării Naţionale, cu care a și câştigat alegerile. Astfel s-a produs despărţirea definitivă a perechii-simbol a Revoluţiei din 1989 – Ion Iliescu & Petre Roman, ultimul fiind preferatul electoratului feminin.

caritasȚara a fost cuprinsă de febra jocului Caritas (care s-a mutat de la Rupea la Cluj, chiar în clădirea Prefecturii), iar Michael Jackson, a concertat pentru prima data în România, pe stadionul “Lia Manoliu”, în prezența a 70.000 de spectatori. Aflat la apogeul carierei sale, starul pop s-a întâlnit cu Iliescu și a realizat un videoclip cu Poliţia RomânăPiaţa Universităţii s-a umplut din nou în 1992 (erau acolo un milion de oameni, potrivit CNN), cu ocazia primei vizite a Regelui Mihai, care în `90 şi `91 nu fusese lăsat să intre în ţară. Odată cu victoria Convenției Democrate, în vidul de putere creat în micul orășel-simbol al Unirii se forma un nucleu de personaje în jurul cărora avea să graviteze viața politică a orașului: printre aceștia, inginerul-vice Mircea Hava și arhitectul Lăncrăjan-Franchini, ambii cu simpatii masonice.

Multe alte orașe au fost puse, în perioadele lor de dezvoltare, în situația de a opta, de a face o alegere radicală. În urmă cu 150 de ani, Parisul se procopsise cu baronul Hausmann, nobil de origine alsaciană. Însărcinat de Napoleon al III-lea să pună în aplicare un program de reformare arhitecturală a Parisului, Haussmann avea câștig de cauză în fața lui Jean Jacques Berger, care ezita să distrugă clădirile medievale.  Însă Georges-Eugène, baron de Haussmann, redesena fără nici un fior Place de l’Étoile și crea bulevarde lungi cu perspective spre monumente ca Arc de Triomphe și Opera Garnier, ridicând Bois de Boulogne și aducând îmbunătățiri micilor parcuri. După moda urbanistică inaugurată de el s-au (re)construit o serie de orașe europene, Bulevardul Magheru din București și actuala stradă Iuliu Maniu din Cluj beneficiind de construcții bazate pe planurile pariziene ale lui Haussmann.

hava-sabauLa fel, și Alba Iulia și-a găsit, prin arhitectul Lăncrăjan-Franchini, baronul său cu nume străin. În zona Cetății medievale din Alba-Iulia, cu ziduri extinse de austrieci la reconstrucția Cetății lor de tip Vauban, rezistau încă o serie de clădiri medievale și multe spații verzi. Printre acestea, austriecii construiseră diverse clădiri pentru militari, gen Cazinoul Ofițerilor, Manutanța șamd, bine conservate încă. Opțiunile arhitecților care “au pus umărul” la refacerea Cetății (cu domnul Lăncrăjan-Franchini cap de afiș, iar din umbră, frații Sabău) erau următoarele: fie să recondiționeze și să pună în valoare clădirile medievale (palatul Princiar, palatul Apor), fie să repaveze Cetatea austriacă, (re)construită aproape două secole mai târziu.

Au optat, desigur, pentru Cetate (era și mai nou ridicată și având cea mai mare suprafață, oferea mai mult loc de manevră), reducând zonele verzi de la aproape 2 la 0,3 hectare și spaţiul pietonal de la 1,21 la 0,4 hectare. La cele de mai sus (transformarea centrului Cetăţii în parcare şi sporirea traficului auto în zonă, masacrarea spaţiilor verzi şi a arborilor) se adaugă, potrivit revistei de arhitectură Zeppelin, şi terfelirea siturilor arheologice suprapuse zonei de intervenţie – inclusiv a celei mai spectaculoase descoperiri de vestigii de Ev Mediu în Cetate din ultimul secol. Istoricii cred că zona de sud-vest a Cetăţii n-a fost distrusă nici măcar de austrieci în secolul al XVIII-lea, fiind dintotdeauna una sacră.

Advertisements

Leave a Reply