Advertisements

1 Decembrie pentru Alba Iulia

Aniversarea Marii Uniri  de la 1 Decembrie 1918 (devenită din 1990 Zi Națională) este cu siguranță cel mai important eveniment de care are parte orașul dintre Mureș și Ampoi.

Este poate singurul moment în care Alba Iulia se apropie de importanța pe care o avea cândva, acum mai bine de cinci secole – când era prima capitală a Principatului independent.

cealaltaÎn rest, cu toate panourile publicitare care titrează (total neinspirat) Cealaltă Capitală, în ciuda eforturilor oficialităților, plătite cu bani grei, europeni (sumele merg spre 100 milioane de euro trași din fondurile UE alocate României), Ziua națională este una din puținele ocazii în care atenția românilor se abate asupra micuței localități ardelene. În materialele de prezentare, Alba Iulia apare drept cea mai mare cetate de tip Vauban din Europa. În realitate, pariul pus pe această perioadă istorică (a Cetății austriece) pare a fi unul necâștigător, majoritatea turiștilor străini fiind maghiarii atrași de Catedrala romanică Sfântul Mihail, iar Cetatea, deși recondiționată și repavată cu piatră din China, este aproape pustie, remarcabile aici fiind doar parcările – care o atestă de fapt, drept cea mai mare parcare de tip Vauban din Europa.

Desigur, pentru turiști „progresele” Albei Iulii sunt remarcabile, vizibile cu ochiul liber. Dar asta nu înseamnă decât că ei n-au văzut și nici n-au auzit de Parcul liniștit, așa cum era botezat de localnici Parcul Custozza, odinioară cel mai frumos și mai înverzit din oraș, a cărui defrișare s-a făcut pentru ca Hotelul Medieval (fosta Casă a Armatei) să fie clasificat cu cinci stele, una din condiții fiind ca numărul de locuri de parcare să fie egal cu numărul său de camere. În această Cetate – de fapt, o cazarmă a fostului imperiu Austro-ungar, în care nici măcar un principe austriac n-a tras să doarmă vreo noapte (altminteri, ar fi stat vreo plăcuță istorică drept mărturie a trecerii lor) – în care singurii trași au fost, pe roată, Horia și Crișan (Cloșca sinucigându-se cu tivul cămășii ori cu obielele de la opinci – zice istoria), ei bine, în această Cetate singurele momente în care se întâmplă câte ceva, sunt cele din preajma Zilei Naționale.

klaus2Aici veneau an de an până prin 2010 nu doar Președinții țării, ci se buluceau și cei ai Senatului, Prim-miniștrii și parlamentarii României. Într-o „bună” tradiție inaugurată de Traian Băsescu prin 2010, Președinții nu mai vin la Alba Iulia decât în anul alegerii lor (precum Klaus Iohannis în 2014), pentru clasica baie de mulțime. Printr-o retrospectivă care urmărește această unică zi din an, am putem concentra întreaga istorie a orașului. S-o recapitulăm, într-un scurt serial:

În 1990 avea loc la Alba Iulia prima sărbătorire post-comunistă a noii Zile Naționale a României – un fiasco total, la care au contribuit și membrii și sateliții CFSN. La anunțul cuvântării lui Corneliu Coposu, un grup de la Vatra Romanească a primit consemnul să declame: Vatra nu-ți dă viză! ca aluzie la chemarea Regelui Mihai în țară. Neînțelegând prea bine mesajul, agitatorii strigau din răsputeri Vatra nu-i de vină! Ion Iliescu și Petre Roman, aparent împăciuitori, incitau mulțimea prin gesturile și mimica lor, să-l huiduie în continuare pe Coposu, ceea ce s-a și întâmplat pe toată durata discursului – absolut decent – al acestuia. Observați mai jos cum, mai ales pe figura fălcoasă a lui Petre Roman se lățește până înspre urechi, un zâmbet iliescian.

Advertisements

Leave a Reply