Advertisements

Ziua protestului #rezist

Cum s-a văzut protestul decisiv #rezist din 20 ianuarie de la Sibiu, citim în articolul scris de Dumitru Chiseliță în Tribuna cu subtitlul cum și de ce s-a fâsâit „Marea Răscoală”:

Anunţată nu cu surle şi trâmbiţe, ci cu filarmonici întregi şi coruri reunite, apeluri patetico-optimisto-disperate la o mobilizare „de massă” (vorba tovarăşilor din vechime) cum nu a mai văzut România de la răscoala lui Tudor din Vladimiri, (de mai lipsea „care are arme, cu arme, care nu, cu furci şi to¬poare”) pe toate reţelele po¬sibile şi imposibile, mişca¬rea de stradă din Capitală, sau, generic spus, „Răscoala de la Bucureşti”, care anunţa, fără drept de apel, „Sfârşitul PSD” şi/sau scoaterea aces¬tui partid „în afara legii” a fost, de fapt, un mare eşec. Sau un mare fâs.

Chiar dacă a adunat pe străzi câteva zeci de mii de oameni, care sună cumva impresionant la ştiri şi autoconsolator pentru fanii mişcării, „marea răscoală” a fost doar un protest „stan¬dard” şi cam atât, notează editorialistul Tribunei.

De ce a fost un eşec

În primul rând pentru că prezenţa la Bucureşti a fost disproporţionat de mică faţă de amploarea mobilizării şi faţă de reclama ce i s-a făcut peste tot ca fiind un eveni­ment „nation-wide”.A mai fost un eşec pentru că protestul acesta nu a fost mai diferit de celelalte de până acum. Playlistul cunos­cut. Lozinci, strigături, căţei, copii, bannere, mânuţe, plimbări şi cam atât. Adică doar un alt episod.

Plus că nu a adus nimic nou, ca să nu mai vorbim de vreun rezul­tat concret, să zicem, o demisie, o măsură luată „la presiunea străzii”, un pas înapoi, sau măcar scuze. Nimic, nula, niente. Deci, re­pet, eşec pe toată linia, mai ales dacă adăugăm că po­vestea asta cu proteste şi „rezist” durează de un an fără rezultate notabile, cu excep­ţia unor măsuri de nişă sub ex-premierul Grindeanu şi a unor poze reuşite făcute de profesionişti.

Citiți articolul complet aici.

 

Advertisements

Leave a Reply